16 zile, 9 țări și 5.092 de km cu un F650GS

Dragă Stelvio,

Sunt eu, Claudia. Cea care la mijlocul acestei veri ți-a făcut o scurtă vizită cu un F650GS. Scurtă deoarece am avut la dispoziție doar 16 zile. 16 zile disponibile, 9 țări de văzut și 5.092 de km de străbătut. Prin urmare, îți dedic ție această scrisoare din jurnal deoarece ai fost elementul care m-a inspirat cel mai mult în călătoria noastră.

Toată nebunia a început într-o sâmbătă pe la ora prânzului când încărcați cu emoții și întrebări ne-am urcat pe motocicleta noastră și am plecat către nordul Italiei, alături de cei trei prieteni pe care i-ai cunoscut și tu. Recunosc faptul că eu personal am plecat cu inima gâtuită de gânduri. Dar știi ce spuneau mereu părinții mei în copilărie? Dacă e să ți se întâmple ceva rău, atunci ți se va întâmpla și în fața blocului. Punct ochit, punct lovit, aș spune eu.

Şi iată cum după aproximativ 6 ore de mers, prima țară străină nouă și anume Serbia, ne-a propulsat mai aproape de tine. Ea a fost cea care ne-a primit cu brațele deschise și tot ea a fost cea care ne-a cazat peste noapte aproape de malul Dunării. Și bine a făcut pentru că ne-a pregătit pentru următoarele priveliști ce au urmat.

Cazanele Dunării - Serbia

Cazanele Dunării - Serbia

Dunare-  Serbia

Dunare Serbia

Dunare Serbia

A 2-a zi, plecați din Serbia însoțiți de un cer cenușiu, eram optimiști că nu o să plouă. Dar aparent nu am fost aşa norocoşi și împreună cu cele 9 grade de pe traseul muntos Serbia – Muntenegru, dar și cele 10 ore de mers încontinuu, au ajutat enorm la dorința noastră de a ajunge cât mai rapid la următoarea cazare. Asta în ciuda faptului că traseul era din ce în ce mai darnic cu noi.

Din astfel de momente am tras și concluzia că este bine să investești într-un echipament de motocicletă cât mai bun, impermeabil și călduros. Nu pot spune că se aplică același lucru și la 34 de grade C.

Dar dragă Stelvio, următoarea oprire și anume în Žabljak, ne-a adus și mai aproape de scopul nostru iar schița noastră de traseu devenea realitate. Acesta este un mic orășel din regiunea muntoasă Durmitor (Muntenegru) ce aduce mai degrabă a resort alpin, precum Poiana Brașov de la noi, doar că ceva mai cochet. Îți spun sincer că nu am apucat să vedem mare lucru aici deoarece somnul ni s-a părut o variantă mai bună la momentul respectiv, având în vedere condițiile care au fost pe drum, însă am putut surprinde câteva secvențe de pe traseu până să ajungem acolo.

Muntenegru

Podul Tara - Durmitor

Podul Tara - Durmitor

A 3-a zi, ceva mai optimiști și cu aceleași haine dar uscate de data aceasta, am pornit către minunata Croație. Cele 34 de grade Celsius (menționate mai sus) și coasta Mării Adriatice au creat tabloul perfect pentru o zi de vară caniculară. O schimbare majoră având în vedere că ziua precedentă a fost ca o zi de toamna târzie unde tremurai din tot corpul.

Muntenegru

Kotor - Muntenegru
Kotor - Muntenegru

Kotor - Muntenegru

Bineînțeles că în drumul către tine nu am putut rata și faimosul oraș Dubrovnik.

Dubrovnik - Croatia

Dubrovnik - Croatia

Dubrovnik - Croatia   Dubrovnik - Croatia

Dubrovnik - Croatia

Dar pentru că viața reală bate filmul, a trebuit să plecam cu pași repezi din Dubrovnik și să ne îndreptăm către Ploče, următorul oraș cu 10.135 de locuitori (cel puțin în 2011 conform recensământului), ce ne-a întâmpinat cu o gazdă foarte amabilă ce a ținut să ne bucure papilele gustative cu pepene roșu, suc natural de portocale și rachiu făcut în casă. Și acum îmi plouă în gură când mă gândesc la acel moment.

Apoi la o altă zi distanță (a 4-a zi), a urmat și orașul Rijeka însă tot în Croația, deoarece coasta Mării Adriatice ne-a plimbat dintr-un colț într-altul, un drum de încă aproximativ 7 ore.  Dar au fost 7 ore pline de priveliști ce rar le întâlnești într-o viață normală de om.

coasta Marii Adriatice - Croatia

coasta Marii Adriatice - Croatia

coasta Marii Adriatice - Croatia

coasta Marii Adriatice - Croatia

După cele patru zile de mers, a 5-a zi ne-a aruncat în sfârșit peste granița cu Italia și anume în Veneția, orașul de apă, cum îi spun euO întreagă lagună de fapt ce a fost declarată în 1979, patrimoniu al umanității de către UNESCO.

Venetia - Italia

Venetia - Italia

Venetia - Italia

Venetia - Italia

Dar pentru că nu ajunsesem încă la tine, plimbarea noastră de 3 ore din centru orașului s-a terminat destul de repede, nu înainte de a ne plimba cu transportul specific vienez (o ambarcațiune de mărime medie) până la locul nostru de parcare.

Venetia - Italia

Venetia - Italia

Somnul mult căutat l-am avut în Campodarsego, o comuna din provincia Padua, localizată la 30 de km distanță de Veneția unde am întâlnit chiar și un magazin românesc. Din Campodarsego, în cea de-a 6-a zi, ne-am îndreptat către locul unde am stat 4 nopti consecutive și anume în Campodenno, o comună mai mult decât perfectă din Trentino.

Campodenno - Italia

Campodenno - Italia

Campodenno - Italia

Campodenno - Italia

Campodenno - Italia - f650GS

Campodenno - Italia

Cele 3 zile integrale ne-au oferit în sfârșit ocazia de a te cunoaște personal și de a-ți spune ce pas mistic ești, plin de secrete. Curbele tale fascinante ne-au adus de mai multe ori în punctul în care am atins asfaltul cu cricul motocicletei, însă norocul a fost de partea noastră și nu ne-ai doborât. Pentru asta nu-ți pot decât mulțumi. Nu am uitat nici de munții sau de animalele ce te înconjoară și își triplează frumusețea. Numai eu știu de câte ori mi-am zis că vreau să mă mut pe acele meleaguri. Și cine știe, poate într-o bună zi o să se îndeplinească şi acest vis.

Stelvio - Italia

Stelvio Italia

Stelvio Italia

Stelvio Italia

Stelvio Italia

Stelvio Italia
Stelvio Italia
Stelvio Italia

Stelvio Italia

Stelvio Italia

Stelvio Italia

Stelvio Italia

Dacă a fost nevoie de o zi întreagă (a 7-a zi) să te vedem în toată splendoarea ta, următoarea zi (a 8-a zi), nu a mai fost așa darnică cu noi. Zic asta pentru că din punctul respectiv au început să apară și problemele cu motocicleta răzleață. Da, acel F650GS care cu o zi înainte îți mângâia uşor asfaltul. Aparent apa distilată s-a evaporat ca prin minune din bateria ei (de fapt nu a fost chiar printr-o minune, ci au participat la situație și cele 35 de grade din Italia) și nu a mai pornit. Asta bineînțeles că nu a făcut decât să ne pună pe tușă și să ne oblige să reparăm vehiculul cu două roți.

Chiar dacă F650GS-ul a fost resuscitat, din a 9-a zi nu a mai fost același deoarece numeroasele situații în care nu am mai putut pleca de pe loc se înmulțiseră alarmant de mult. Ne era frică să și oprim, fie să punem benzină, fie să mergem la toaletă.

Pe lângă asta, alte defecțiuni își spuneau cuvântul precum motorul care se încingea excesiv de mult sau starter-ul care nu-și mai îndeplinea rolul de a pune în mișcare inima motocicletei.

Prin urmare restul zilelor au fost condimentate cu emoții și întrebări (dacă să mai continuăm traseul planificat sau să ne întoarcem direct acasă), dar și cu frica de a nu mai ajunge în România. Însă la un val de curaj, am luat decizia de a merge conform planului și am reușit astfel să vizităm și Salzburg în Austria, în a 10-a zi, și să ajungem în Kaprun (o importantă destinație turistică) într-un camping pentru a înnopta. Da, am zis camping deoarece cortul de două persoane ne-a însoțit pe tot parcursul călătoriei.

Kaprun - Austria

Kaprun - Austria

Camping Kaprun - Austria

Camping Kaprun - Austria

După o dimineață ploioasă și un mic dejun copios (în a 11-a zi) servit la restaurantul campingului Zur Mühle, ne-am îndreptat către Reichenau an der Rax, unde spre seară am mancat cea mai buna cină la Reichenauer Schloß-Stuben. Cazarea cu saună de la casa Landhaus Blauer Spatz a fost punctul culminant al serii care ne-a ajutat să ne relaxăm în adevăratul sens al cuvântului, după atâtea zile de mers.

Austria

Austria

Cu greu ne-am pus în funcțiune urmatoarea zi (a 12-a zi) către Slovacia, unde am vizitat și capitala acesteia, Bratislava, dar care sincer nu m-a impresionat deloc. Sau poate doar nu aveam starea de spirit necesară. Oricum ar fi fost, din capitală ne-am îndreptat către cea mai rea experiență la capitolul cazări și anume la Penzión Pod Donovalmi. Prețuri prea mari în raport cu condițiile iar serviciile groaznice.

Bratislava -Slovacia

Bratislava -Slovacia

Bratislava -Slovacia

Dar dimineața (în a 13-a zi) chiar dacă problemele legate de motocicletă nu erau rezolvate, totuși am fost optimiști că în acea zi o să ajungem în Ungaria, astfel fiind mai aproape de casă. Ultima noapte în sânul străinilor am petrecut-o la Debrecen, al doilea oraș ca mărime după Budapesta, nu înainte de a avea parte şi de o furtună în adevăratul sens al cuvântului, cu ploaie, crengi rupte şi vânt puternic, care ne-a pus câteva bețe în roate. Atât la propriu cât şi la figurat, căci a trebuit să ne dăm jos de pe motociclete pentru a putea elibera drumul și a-l continua.

Dar cumva simțeam bucuria de a fi mai aproape de casă şi am trecut peste frică, însă în același timp eram mai tristă că mă îndepărtam de tine din ce în ce mai mult.

Din Ungaria până în România, drumul a fost uşor de parcurs, şi Oradea a fost parcă la fost la un pas de noi. Cea de-a 14-a zi ne-a dus mai aproape de Bucureşti însă nu înainte de a ne opri pentru ultima noapte în Braşov, casa mea de suflet. În a 15-a zi am plecat către capitală, în a 16-a zi lăsându-ne timp îndeajuns să aşezăm în minte toate amintirile strânse din călătoria noastră în jurul Europei (cel puțin o parte din ea). Și da, totul a fost OK! În special pentru că am fost pasager și m-am putut bucura în adevăratul sens al cuvântului, de absolut fiecare moment.

Rominia -motocicleta

La anul ne gândim deja să ne îndreptăm către Norvegia.

Atunci când amintirile nu mai sunt în cea mai bună formă a lor, cuvintele și fotografiile te ajută să retrăiești momentele din trecut. Eu vreau doar să mă asigur că fiecare clipă va rămâne întipărită atât în suflet, cât și în acest Jurnal în mișcare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *