Motocicleta Honda Hornet

Cum să cazi de pe o motocicletă BMW F650GS și să îți dorești mai mult

Dragă Pruncea,

Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată? În cazul meu, ultima dată a fost în weekend la începutul acestei luni, atunci când ți-am făcut o vizită acolo lângă Siriu, și ne-am aventurat iar în plimbări lungi și aventuroase pe motocicletă. Drumurile forestiere nu mai reprezintă de multă vreme o enigmă pentru mine deoarece știu încă din prima clipă că vom ajunge iar pe vreo cărare străbătută doar de picior sau bicicletă.

Știu clar că șoselele se vor transforma în drumuri pietruite, stâlpii de iluminat în copaci, iar zgomotele mașinilor vor fi înlocuite de discuțiile păsărilor. Evident că nici tu nu ai fi putut lipsi din peisaj, dragă cascadă Pruncea, doar erai piesa principală din acest puzzle.

Cascada Pruncea

Cascada Pruncea

Nehoiu

În acest context perfect conturat, am avut parte și de prima mea căzătură de pe motocicletă, în calitate de șofer. Dorința mea de a conduce BMW-ul F650GS a lui R. încolțiseră de ceva vreme în mintea mea, însă niciodată nu am avut ocazia ca de această dată să iau de coarne acest vehicul pe doua roți. Tot ce mi s-a cerut să fac a fost să deplasez motocicleta câțiva metri mai în față la un petec de umbră și m-am supus. 5 minute pe ceas au durat explicațiile venite din categoria ambreiaj, accelerație, schimb de viteze, frână, și tot 5 minute a durat și mini călătoria mea în calitate de șofer, și asta pentru că mi s-a părut o variantă mai bună să pic cu motocicleta.

Mereu mi-am adresat întrebarea dacă ar fi să cad de pe un motor, cum o s-o fac? O să mă țin cu dinții de R.? O să strâng șaua atât de tare încât o să mă atace cârceii? Sau o să mă arunc de pe ea ca atunci când sar într-o piscină? Dar iată că am aflat pe propria piele că în astfel de momente nu ai timp de reacție, ci te aliniezi cu forța care te atrage către pământ. Dar am supraviețuit! Și mi-a plăcut! Și mai vreau! Și o s-o mai conduc! A fost ca mersul pe bicicletă, doar că la următorul nivel. Senzația de libertate și ideea de a fi una și aceeași cu vehiculul este de nedescris. Iar tot același sentiment o să mă facă să-mi doresc și mai mult să ajung la școala moto și la un instructor calificat:)

Atunci când amintirile nu mai sunt în cea mai bună formă a lor, cuvintele și fotografiile te ajută să retrăiești momentele din trecut. Eu vreau doar să mă asigur că fiecare clipă va rămâne întipărită atât în suflet, cât și în acest Jurnal în mișcare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *