Scoala Moto Ami

Din pasager în șofer de motocicletă BMW F650GS

Dragă BMW F650GS,

În sfârșit am cucerit acele culmi deluroase și am ajuns pe Everest… sau pe un BMW F650GS. Pentru unii poate fi o exagerare această comparația, însă pentru mine luarea permisului de conducere categoria A fost o adevărată provocare dusă la bun sfârșit.

Gândul de a face școala de șoferi moto s-a ancorat undeva prin anul 2017, după aproape 2 ani de zile de motociclism în calitate de pasager. Mereu mi-a făcut plăcere să stau în spatele lui R., să mă bucur de priveliști și să fac poze în mișcare.

Jurnal in miscare - Moto BMW F650GS - Poiana Marului Caras Severin Romania

Însă parcă mereu îmi doream ceva mai mult. Să simt adrenalina pe care o simte el, să fiu una cu motocicleta, să simt că totul e în controlul meu.

Și așa prima tentativa de a conduce o motocicletă BMW F650GS a fost prin luna mai, 2018, când am fost într-o călătorie la Pruncea. Acolo am avut parte de prima mea cursă și căzătură în același timp, căci nu am reușit să stau prea mult pe două roți. Am dat vina pe drum, pe faptul că motocicleta este prea înaltă sau pe mine că am picioarele prea scurte.

Totuși în vara aceluiași an, m-am ambiționat și m-am apucat de școala auto-moto AMI. Situată relativ aproape de locul de muncă, drumul pe bicicletă până acolo îmi prindea numai bine la exersarea echilibrului ce urma să-l pun în practică. Prima experiență a fost pe o motocicletă Honda Magna 50, ce mi se părea perfectă pentru nevoile mele: mică și ușoară, numai bună de controlat.

De la Honda am trecut la o altă motocicletă intermediară și apoi la un Kawasaki  ER-6N. Mi se părea dintr-o dată că de fapt e greu să mergi pe două roți, mai ales când ai un carnet de elev unde trebuie să bifezi mai multe skill-uri. Slalom printre jaloane, evitări de obstacole, opturi, frânări de urgență, plecări rapide de pe loc, opriri cu ghidonul bracat etc.

De multe ori mi se părea că nu progresez la anumite elemente și frica se instala puțin câte puțin. Evitam chiar uneori să merg la școală anulând ședințele moto din platforma dedicată. Uneori eram chiar obosită de la febra musculară pe care motocicleta mi-o provoca după câteva zile de condus consecutiv.

Vara trecuse, toamna aproape venise iar eu a trebuit să stau pe tușă mai mult de o lună din cauza unui picior rupt determinat de o căzătură de pe…bicicletă.

Rezist

Astfel a venit și iarna, iar eu intrasem în ea fără mult doritul permis moto. Cum după orice anotimp rece, vine și cel cald, am reluat orele de motocicletă și ușor, ușor, mă vedeam cumva mai aproape de ziua examenului.

Niciodată nu am stat bine la capitolul trafic rutier, iar după ce am epuizat toate orele de poligon (16 ore), nu prea am mai avut de ales și a trebuit să-mi înving frica. Pe aceasta nu am combătut-o prea rapid deoarece spre final, pe lângă cele 10 ore de trafic, mi-am mai luat 4 ore suplimentare.

Ceea ce a reprezentat un adevărat ajutor pentru mine deoarece ultima ședință am făcut-o în compania Dianei Porumb, proprietarul școlii moto AMI, care m-a ajutat să mă simt mai în control și să fiu mai liniștită în ziua examenului. Jos pălăria!

Ziua de 13 iunie venise iar la ora 6:00 a.m. începea toată distracția. Încalzire până la ora 7:30 a.m, maxim 3:30 minute examenul  de poligon (slalom printre 5 jaloane, opturi printre 4 jaloane, mers cu o singura mână, două evitări de obstacol, frânare de urgență), și 15 -20 minute în trafic. Unde e polițistul în toată ecuația asta? În mașină, în spatele motocicletei, în timp ce tu conduci cu instructorul pe post de pasager.

Recunosc că am stat cu emoții până în ultima secundă, iar după ce m-am văzut cu fișa de admitere în mână, izbucneam de fericire în interiorul meu. O fericire pe care am împărțit-o cu R., cel care a stat cu mine de la prima oră a zilei și până la final.

Cât a costat toată treaba asta? 1.500 lei școala moto, 200 lei taxa de examen, 150 lei parcă analizele pentru fișa auto, 65 lei taxa de permis, și pentru viza de flotant…nimic din câte îmi aduc aminte.

Am început să conduc de când mi-am ridicat permisul moto? Bineînțeles că da! Pe motocicleta familie BMW F650GS :). Și cel mai probabil revin într-un alt articol cu experiența aceasta.

Atunci când amintirile nu mai sunt în cea mai bună formă a lor, cuvintele și fotografiile te ajută să retrăiești momentele din trecut. Eu vreau doar să mă asigur că fiecare clipă va rămâne întipărită atât în suflet, cât și în acest Jurnal în mișcare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *