Două drumuri forestiere ce îți promit o adevărată aventură

Dragă Valea Bădenilor,

La început de noiembrie am primit invitația de a merge la o scurtă plimbare cu motocicleta și am acceptat-o imediat cu gândul că poate va fi ultima din acest sezon. Vremea rece de afară a început să-și intre în drepturi, însă unii dintre noi încă nu vor să accepte acest lucru și uite așa am ajuns să-ți facem de curând o vizită acolo în Valea Bădenilor, sat în comuna Stoenești, județul Argeș. Ce-i drept alții au decis pentru mine deoarece eu am fost în necunoștință de cauză cum sunt în majoritatea situațiilor. În ultima vreme cam așa au început să fie toate călătoriile noastre, mai ales pentru că în cea mai mare parte Google Maps decide unde urmează să ajungem.

Am învățat de-a lungul vremii să-mi iau măsuri de siguranță atunci când plecăm la drum și să mă pregătesc atât fizic cât și mental deoarece nu se știe niciodată unde ajungem și de ce anume dăm. De cele mai multe ori nimerim cum trebuie, însă nu scăpam de micile neplăceri. Neplăceri din punctul meu de vedere pentru că alții le devorează și se bucură de ele la cea mai mare turație.

Alunecările pe terenurile noroioase, bolovanii de la fiecare kilometru parcus, bălțile de apă și mai nou zăpada și gheața au început să-și facă apariția în călătoriile noastre din ce în ce mai des. Nu degeaba ești un drum forestier puțin cam încăpățânat, ce te îndrepti către Vârful Leaota (cel mai înalt vârf din Masivul Leaota), din Carpații Meridionali, aceștia având o altitudine de 2.133 metri.

Tu ai fost drumul care mi-a fost martor la toate stările și sentimentele prin care am trecut doar cu scopul de a te cunoaște mai bine. Țipete și înjurături în cască, strângeri puternice din ochi, încordări de umeri și picioare, plânsete de bucurie. Parcă o luam iar de la început cu Strategica. Probabil m-ai întreba dacă nu cumva ai meritat, dar cu siguranță ai știi în același timp că răspunsul meu este bineînțeles că da. Aș spune o mare minciună dacă aș spune că nu. Și daca aș minți cred că fotografiile ar spune de fapt altceva.

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Valea Badenilor

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

Dar dragă Valea Bădenilor, tu știai cel mai bine că mica aventură nu avea să se oprească la tine și că băieții aveau deja în minte un alt traseu aproape de tine. Astfel am ajuns pe lângă rezervația naturală Piatra Craiului, iar comuna Săticul de Sus de pe valea Dâmboviței, nu mai este în momentul de față doar un punct banal pe hartă.

Am fost uimită de frumusețea acestui sat din comuna Rucăr, județul Argeș, datorită florei sale și a peisajului minunat ce te trimite cu câțiva ani în urmă. Casele vechi țărănești încă se odihnesc pe pământurile Săticului de Sus, iar câinii ciobănești țin să te salute (latre) la fiecare revedere. Căpițele de fân așteaptă și ele cuminți să vină iarna adevărată alături de animalele ce pasc încă liniștite în curți.

Saticul de Sus

Saticul de Sus

Saticul de Sus

Saticul de Sus

Asemenea ție, acest drum forestier a fost plin de provocări iar noroiul, zăpada și gheața au pus motocicletele noastre la pământ de două ori. Cumva teama de a parcurge mai departe acest traseu s-a instalat imediat după aceste căzături, iar dorința de a ajunge la barajul și lacul Pecineagu pentru a ne bucura de o panoramă deosebită s-a spulberat repede cu promisiunea că ne vom întoarce cât de curând.

Nu vom uita însă barajul și lacul Sătic, cât și casele ce domnesc în acest sat. Din punct de vedere turistic am văzut că acesta este destul de bine organizat, în ideea că există multe pensiuni și case de vacanță la care te poți caza peste noapte. Cu privire la activități, dacă plimbările pe jos sau cu motocicleta nu sunt cele mai ideale atunci cele cu ATV-ul sigur vor fi.

Saticul de Sus

Lacul Satica

Precum bonus, la întoarcerea spre casă am prins un apus de toată splendoarea care parcă ne ura drum bun spre destinația noastră. Cu privirea ațintită către asfințit am spus mulțumesc pentru ziua ce a trecut și am imortalizat momentul.

jurnal in miscare

jurnal in miscare

Atunci când amintirile nu mai sunt în cea mai bună formă a lor, cuvintele și fotografiile te ajută să retrăiești momentele din trecut. Eu vreau doar să mă asigur că fiecare clipă va rămâne întipărită atât în suflet, cât și în acest Jurnal în mișcare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *