Dragă Maramureș,
Un vis ai fost, iar cu răbdare, realitate ai devenit. O realitate care ne-a lăsat încă din prima noastră zi de călătorii cu imagini ce merită a fi înmagazinate și distribuite mai departe.
Odată porniți cu motocicleta noastră BMW F650GS către nordul țării, România, nu mai aveam să dăm înapoi. Cei aproximativ 400 de km, Brașov – Vișeu de Sus, nu mai aveau să stea nicicum în calea fericirii noastre de a te vizita. Și nici vremea neprielnică care ne promitea un spectacol adevărat, în zilele următoare.
Oare, tu, Maramureș, câți oameni ai cunoscut până în prezent? Câți au reușit să se bucure de frumusețea ta naturală?
Dacă ai fi răspuns cu “nu îndeajuns de mulți“, atunci le-aș fi spus acestora să-și facă chiar acum bagajul și să meargă să exploreze adevărata ta bogăție. Dar cu bun simț! Fără peturi aruncate aiurea, fără mizerie lăsată la nimereală, fără distrugeri care să te lase apoi suferind.
Înconjurată de munții Oaș, Gutâi, Țibleș și Rodnei, ești darnică în priveliști și ai potențialul de a oferi un spectacol pe cinste trecătorilor din toată lumea. Fie că sunt 30 de grade, fie că sunt 5 grade cum am prins noi în mijlocul primăverii calendaristice
Mocănița, Cimitirul Săpânța, Mănăstirea Bârsană
Ce mi-a plăcut însă cel mai mult la tine a fost faptul că ai avut puterea de a aduce timpul înapoi. Cum? Cu ajutorul Mocăniței! Preț de 5 ore îi porți pe oameni pe Valea Vaserului, în locomotive diesel sau cu abur, pentru doar 65 de lei biletul standard. Căile ferate forestiere Vișeu au grijă de tine și tot la ei se găsesc mai multe detalii, precum prețul tuturor categoriilor de bilete online.
Și Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetu Marmației te poate întoarce în timp, însă într-o perioada mai dureroasă. O fostă închisoare din perioada comunismului a fost transformată într-un muzeu ce vorbește despre malformația politică care a adus suferință și moarte în secolul XX.
Printr-o ironiei a sorții, tot tu dragă Maramures, ai reușit și reușești în continuare să înveselești mii de turiști cu Cimitirul Săpânța sau Cimitirul Vesel – cum mai este cunoscut -, din localitatea Săpânța. Iar cei al căror convingeri religioase se zguduie puțin din temelii, își pot pot găsi un loc de meditație la una dintre cele mai faimoase biserici vechi de lemn din Maramureș – Mănăstirea Bârsana – situată pe valea Izei.
Dacă totuși o să pară a fi prea impunătoare, oricând există și alte variante de biserici vechi de lemn, mult mai mici. Promitem că liniștea este la fel de profundă!
După trei zile de liniște sufletească, am plecat de la tine Maramureș și am pornit cu motocicletele către Valea Jiului și Poiana Mărului de Caraș Severin. Pe traseu ne-am putut bucura de aceleași priveliști minunate, chiar dacă în prima parte a drumului am avut de a face cu o ploaie continuă. Mai exact de 2 ore de apă neîntreruptă care curgea din cer.
Nu că restul zilelor ar fi fost mai însorite.
După câteva opriri pe la benzinării, am reușit să ajungem și în Târgu Jiu, unde Poarta Sărutului și Masa Tăcerii ne-au făcut să ne dăm jos de pe șa. Cu siguranță Constantin Brancuși a fost om mare la vremea sa, însă din păcate cele două sculpturi nu mi s-au părut a fi prea bine puse în valoare de către noi. Cine știe, poate într-o bună zi le vom valorifica mai mult de atât și vom atrage și mai mulți turiști educați și dornici de frumos.
