Dragă Tropea,
„Mai multe amânări, semiplan realizat cu o zi înainte, bagaje nocturne și here we come Sicilia. 
🌅
🏕️
🛵”. Aceasta a fost prima noastră postare pe pagina de Facebook care ne-a făcut ca într-o dimineață de luni, din luna Septembrie, să punem în mișcare cele două roți ale motocicletei noastre, BMW F650GS. Și chiar asta a fost realitatea deoarece planul nostru inițial era cu totul altul, ce nu avea treabă în mod voit cu tine, dragă Tropea.
Față de călătoria de anul trecut, când am mers 5.092 de km, în 16 zile, pentru a vizita 9 țări, lucrurile au fost făcute într-un stil mai aparte, și anume, mai cu spontaneitate. Am decis destinația finală la o cafea doar cu o jumătate de zi înainte (și tot am schimbat-o pe parcurs), am rezervat prima cazare cu doar câteva ore înainte (așa am făcut cu toate rezervările), și am cumpărat biletele de feribot la modul „ia repede ce prinzi”. Și a funcționat de minune!
În acest mod am avut libertatea de a călători vâzând cu ochii, nefiind limitați de nimeni și nimic, iar Sicilia a devenit astfel Tropea + Coasta Amalfi, Napoli a devenit Roma, nordul Italiei și Slovenia au devenit Croația și Muntenegru, iar orele matinale de plecare s-au transformat ușor, ușor, în ore târzii numai bune de a dormi ceva mai mult.
Primul nostru pas a fost să ne oprim pentru o noapte în Bulgaria, la Konyavo, ca ziua de marți să o petrecem pe meleagurile Macedoniei și Albaniei, până la întâlnirea feribotului din Durres către Bari (Italia).
După 8 ore petrecute și dormite pe Marea Adriatică, într-o cabină cu 2 paturi supraetajate (ce au costat 146 de euro, 2 persoane și motocicleta), am prins cel mai frumos răsărit care ne spunea parcă „bun venit în Italia”
Odihniți și entuziasmați, am pornit către tine, dragă Tropea, un mic oraș cocoțat pe coasta de est a regiunii Calabria. Fiind deja cunoscut pentru centrul tău istoric, plin cu străzi înguste desprinse parcă din povești, ne-ai întâmpinat cu stânci înalte de piatră, plaje superbe și clădiri impresionante ce au fost construite pe un fost cimitir bizantin.
Iar cele 2 nopți petrecute în camping-ul Marina del Convento, au fost perfecte pentru a te cunoaște mai bine și a-ți admira frumusețea, rămănând în minte cu Biserica Santa Maria dell’Isola, imaginile panoramice și musafirul nostru ce ne-a ținut companie la toate mesele avute, pisica cerșătoare.
TROPEA
Fiindcă presiunea timpului își spunea cumva cuvântul, tu, Tropea, ai fost cel mai sudic punct în care am ajuns, drumul nostru îndepărtându-se de Sicilia (cum declarasem în postarea de pe Facebook) într-o zi de vineri, către Coasta Amalfi și Sorrento. Nu înainte însă de a ne mai odihni o noapte în Pontecagnano Faiano, din Campania, în urma celor 350 de km parcurși, la o casă minunată rezervată tot prin Airbnb. Astfel, sâmbătă pornind la drum cu ochii limpezi, ne-am dat întânire cu orașul Amalfi și cu minunata Coastă.
AMALFI ȘI COASTA AMALFI
SORRENTO
Sfârșitul de zi ne-a prins în Roma, unde am vizitat în aceeași seară Colosseumul, iar duminică am fost în căutarea fântânii Trevi Fountain, a Pieței Sfântului Petru de la Vatican și a străduțelor din centru. Și bine a fost că le-am găsit repede și ușor, deoarece un alt feribot către Croația (Split) avea să ne aștepte luni seara, deci trebuia să ne apropiem și mai mult de orașul – port Ancona.
Astfel am ales ca ultima noapte pe teritoriul Italiei, să o petrecem în sânul campingului Village Internazionale din Sirolo. Ce priveliști aveau să ne întâmpine acolo nici noi nu aveam habar, dar am avut norocul de a afla ulterior.
ROMA
SIROLO
Luni noapte ne-am lăsat iar purtați de farmecul Mării Adriatice, timp de 11 ore , unde de această dată am renunțat la luxul de a mai dormi într-o cameră cu paturi, și am ales sacul de dormit și podeaua feribotului către Croația. Acest „confort” ne-a costat 125 de euro pentru două persoane și motocicleta.
Marți dimineață ne-am trezit cu zâmbetul pe buze pentru că aveam să mergem la Parcul Național Krka, din Lozovac, destinație setată pe ultima sută de metri. Am rămas uimiți de frumusețea acelor cascade și lacuri, care se regăsesc în toată splendoarea lor pe o zonă de 109 kilometri pătrați de-a lungul râului Krka. Noi am vizitat doar o bucățică de parc din pricina timpului scurt, spre seara cazându-ne în orașul Gradac, la villa Slavena, unde am fost întâmpinați de al nu știu câtelea apus, căci am pierdut între timp numărătoarea.
Din Croația ne-am îndreptat spre Muntenegru, și mai exact, am oprit în Orahovac, un mic orășel situat la 8.5 km distanță de minunatul Kotor. Aici am nimerit o casă cu toate utilitățile posibile, plus o terasă cu o priveliște de îți tăia răsuflarea, determinându-ne astfel să stăm două nopți și să ne bucurăm de împrejurimi. Nici traseul până aici nu a fost mai prejos, având ocazia de a revedea și faimosul Dubrovnik, cunoscut pentru serialul Game of Thrones.
Dubrovnik
Cum mic-dejun-ul de joi s-a întrecut pe sine, priveliștea luând locul pereților de apartament și berea luând locul cafelei, ne-a dat un boost de energie încă de la primele ore ale zilei, pentru a vizita în aceeași zi Kotor-ul și Perast-ul. Eu personal am rămas atât de uimită de frumusețea lor, încât din 5 în 5 minute mă întrebam dacă sunt reale aceste locuri.
KOTOR
PERAST
Seara a fost mai mult decât perfectă, lăsându-se cu o cină pe malul mării, în tonuri de somon și miel la cuptor, la prețuri mai mult decât decente. Croația și Muntenegru sunt țări destul de avantajoase când vorbim despre bani, ospitalitate și servicii, lucruri pe care în Italia nu le-am găsit niciodată în această combinație de succes. Cum nu totul ține o veșnicie, cu părere de rău am lăsat în urmă țara balcanică și ne-am îndreptat într-o zi de vineri către Serbia, unde acest moment anunța de altfel și sfârșitul vacanței noastre.
Traseul internațional dintr-o țară în alta, ne-a condus prin munți răcoroși și copaci atinși de suflarea toamnei.
După ce am stat cazați o noapte în Arandelovac, intrarea în România avea să-și facă apariția la câteva ore distanță de granița cu Serbia, ceea ce s-a și întâmplat, nu înainte însă de a vedea și Dunărea de pe teritoriul ei.
DUNĂREA de partea Serbiei
Estimasem ora sosirii în București în jur de 18:30, însă bineînțeles că lucrurile nu au mai ținut cont de planul nostru, căci la 30 de km distanță de Drobeta-Turnu Severin am tras pe dreapta. Pompa de apă a motocicletei nu a mai făcut față, iar motorul se încingea la peste 105 grade, în același timp cu speranțele noastre care mureau puțin câte puțin, știind că nu vom mai ajunge acasă pe două roți.
Nu am mai avut de ales și traseul estimat la 9 ore jumătate, s-a transformat într-unul de 18 ore. Chiar și așa, am avut noroc cu familia care a venit să ne ia cu remorca, iar poza noastră de final făcută cu puțină vreme înainte, a fost înlocuită de cea în care BMW-ul își trăgea în noapte sufletul.
Cei 3.661 de kilometri au fost făcuți cu prețul a 985 de lei (în Italia benzina e 7.5 lei), la un consum de 3.6, iar pentru cei care sunt mai curioși de felul lor, dar și curajoși, bugetul total cheltuit a fost undeva în jur de 1.000 de euro, fiind asigurați de regula lui 600 RON. A meritat fiecare leu, euro, kuna cheltuit, iar la anul sperăm să parcurgem și mai mulți kilometri împreună cu motocicleta noastră.
