Dragă Călugăreni de Prahova,
În urma unei adunări ad-hoc avută în online s-a luat decizia să-ți facem o vizită în week-endul ce tocmai a trecut. Probabil hotărârea a fost luată ușor și datorită celor 16 grade care se anunțaseră anterior pentru început de luna ianuarie. Motivul principal a fost însă unul mult mai puternic și anume dorul prietenilor mei de a face enduro prin pădure.
Fiind pasionați de două roți, de fiecare dată se străduiesc să găsească câteo portiță deschisă pentru a mai pune în palmares câteva aventuri obținute pe meleagurile tale. Ziua de sâmbăta a fost dedicată reparațiilor deoarece de fiecare dată există câte ceva de meșterit la motociclete, dar duminica a fost consacrată aproape în întregime scopului pentru care te-am vizitat.
Astfel că în jurul orei 14:00 p.m., echipamentele de enduro au luat locul hainelor de stradă și roțile au luat locul picioarelor noastre. La mine însă nu s-a aplicat „regula lui doi”, ci mai degrabă am mers pe „regula lui șase”. Șase roți grase care aveau să-mi ofere prima experiență de enduro pe un ATV Polaris.
Deși e mult mai stabil să ai de trei ori mai multe roți față de o motocicletă, am fost destul de sceptică când am plecat în aventura noastră. Evident că am țipat de nenumărate ori și aveam diverse gânduri cum că poateeee, dar poateee există posibilitatea să ne răsturnăm la un moment dat. În mod special pentru că drumurile și șanțurile împroșcate cu noroi și apă nu ajutau nicidecum la imaginile create în minte și nici la starea mea spirituală, provocându-mă la un duel de întrebări. Exact cum mă gândeam și atunci când am străbătut Strategica.
Oare asta era experiența pe care o căutam?
Alegerile mele însă au ocupat în permanență locul doi pentru că Mr. A. avea toată puterea ATV-ului Polaris Big Boss 6×6 și era greu de clintit. Ceilalți băieți păreau totuși a se simți în elementul lor, pietrele, noroiul și bălțile de apă făcând parte din decorul lor obișnuit.
Evident că nu au putut lipsi nici ciocnirile cu copacii sau căzăturile în urma alunecărilor pe terenul umed. Au fost și încercări eșuate de a îndrepta ghidonul.
Tot în această cursă nebunească, dragă Călugăreni, am reușit să ne întalnim și cu câțiva dintre locuitorii tăi, vreo trei căprioare speriate și un porc mistreț. Sunt sigură că au fost deranjați de zgomotele puternice ale motocicletelor, însă sper să nu-i fi afectat prea mult și să-ți urmeze în continuare cursul normal al vieții.
Spre finalul zilei am încercat să grăbim „pasul” pentru a putea prinde apusul soarelui în vârful unui deal măreț unde am putut să surprindem splendoarea unei zile reușite plină de adrenalină.
Noaptea a fost și ea mirifică și ne-a oferit un spectacol ceresc. Pe data viitoare!
