Strategica – drumul care îți forțează limitele

Dragă Strategica,

Dacă aș fi știut de la început ce aveai în gând cu privire la noi probabil că nici nu ți-aș mai fi călcat pragul. Sau poate că da. Mi-ai invocat emoții și stări de spirit pe care de puține ori le-am simțit în viață și cu care aș vrea să nu mă mai întâlnesc prea curând. Stiu însă că nu va fi posibil.

Fiind prima experiență de acest gen și anume să merg cu un F650GS (cu roți dedicate asfaltului) pe un teren atât de accidentat, mi-ai trezit o sumedenie de sentimente. De la frică la extaz, de la gândul de a spune pa vieții la bucuria de a vedea toate priveliștile minunate pe care le-ai avut de oferit.

Recunosc ca la început am fost mințită vizavi de tine și mi s-a promis că vei fi un drum relativ scurt, de o dificultate minoră, însă cele aproximativ 5 ore de mers mi-au demonstrat contrariul. Era evident că tu vei fi altfel, mult mai încăpățânat decât Transalpina. Mi-ai oferit 5 ore de emoții și mi-ai smuls cel puțin 20 de țipete de forma ”eu cobor acum de pe motor”.

Însă pot spune am fost destul de curajoasă și am coborât de pe motocicletă doar de vreo 3 ori și asta pentru că nu mi-ai dat de ales. Bolovanii, șanțurile adânci și terenul alunecos au fost elementele care s-au împotrivit dorinței mele de a te parcurge liniștită și de a mă bucura cu adevărat de bogățiile tale.

Dar draga Strategica, chiar dacă ești un vechi drum militar construit de către germani pe vremea primului război mondial, dai un spectacol minunat acolo sus, pe creasta munților Latoriței. Am observat și faptul că nu prea te vizitează lumea, dar eu cred că e mai bine așa. Cu siguranță nu te plictisești alături de căpițele tale de fân, de ciobanii de la stâne, de dulăii aceia care te latră la orice mișcare și de care nu am putut scăpa nici noi, de vânătorii de ciuperci sau de soarele auriu care îți mai aruncă din când în când câteo rază.

Într-un fel regret și faptul că nu te-am străbătut la picior sau cu bicicleta, deoarece cu siguranță m-aș fi bucurat mai mult de ceea ce ai de oferit. Dar timpul nu este pierdut şi cu siguranță te voi mai vizita. Fie cu motocicleta, în calitate de pasager pe două roți, fie într-un alt mod. Până una alta, îmi pare rău că am fost așa fricoasă dar le las celor care sunt mai curajoși decât mine direcțiile către tine (click pe hartă) și câteva imagini mai sus. Te rog să nu mă urăști!

Articole similare